Studiile clasice in scoala de azi – alarma!

de conf.univ.Radu Ardevan

(articol publicat în Observatorul Cultural Nr. 560 din 27.01.2011 şi reprodus cu aprobarea autorului)

Limbile greaca veche (elina) si latina sint instrumentele principale de cunoastere si intelegere a trecutului Europei. In ele s-au ilustrat atit civilizatiile greaca si romana, cit si Evul Mediu european (occidental si bizantin), bisericile crestine principale (catolica si ortodoxa), precum si o mare parte a culturii moderne. Studiul lor ofera nu doar cea mai buna baza pentru unitatea europeana (pe care vrem s-o edificam acum), dar si cea mai buna educatie in spiritul valorilor umaniste perene – libertatea si responsabilitatea individului, drepturile omului, egalitatea, democratia, toleranta, caritatea, rationalitatea, civismul etc. Ajunge daca observam ca atit crestinismul, cit si ateismul si scientismul modern nu s-au dezvoltat decit in culturile cu o baza clasica.

Pe parcursul secolului XX, ponderea acestor limbi in cultura si educatie s-a redus mereu, din considerente „utilitariste“. Dar trebuie retinut ca regimurile totalitare le-au persecutat totdeauna (caci studiul lor cultiva umanismul si conceptiile democratice). Asa s-a intimplat si in Romania, unde regimul comunist le-a negat cu inversunare utilitatea si le-a restrins mereu, cu intentia clara de a le desfiinta. In tarile democratice, evolutia a fost alta. Nu e inutil a reaminti aici valoarea propedeutica a acestor studii. Astazi, SUA si Japonia introduc limba latina in liceele de virf pentru a avea in viitor buni ingineri si informaticieni, iar Rusia cauta clasicisti pentru a adapta in noua ei societate prevederile dreptului roman. Pina nu de mult, directorii de banca din Marea Britanie se recrutau dintre oameni cu studii liceale clasice, socotiti a avea capacitatea de a gindi independent si creativ (renuntarea la ei a scazut drastic performantele bancilor engleze!). Juristii cu pregatire clasica au devenit indispensabili Comunitatii Europene, in eforturile ei integratoare...

Este de-a dreptul socant sa vedem astazi ca sistemul romanesc de invatamint continua, in domeniu, aceeasi veche politica, de certa sursa totalitarista. E drept, catedrele de profil au reaparut in principalele universitati, exista sectii si locuri pentru studenti. Dar in invatamintul mediu situatia s-a inrautatit dramatic: greaca nu se mai preda deloc, latina este tot timpul scoasa ori redusa, catedrele de profil sint in lichidare, iar ultimele licee care aveau cite o mica sectie de profil clasic au renuntat de curind la acestea cu totul. Persista la nivelul organelor de decizie ideea (ceausista) ca aceste studii ar fi inutile, ca oamenii trebuie sa invete doar lucruri mai practice (ca sa „produca bunuri“!).

Consecintele sint deja vizibile. Studentii ajung sa evite aceste specializari, cu care nu mai pot gasi un loc de munca – si care, oricum, reclama eforturi mult mai mari si cunostinte mult mai vaste decit limbile moderne. Cadrele cu buna calificare se reprofileaza ori emigreaza. Domeniile care ar avea nevoie presanta de asemenea specialisti (cercetarea performanta in filologie, istorie, filozofie, drept, teologie etc., dar si medicina ori stiintele naturale) nu-i mai pot gasi, chiar daca au posturi in schema si fonduri pentru programe vaste. La fel stau lucrurile cu bibliotecile si editurile ori cu mass-media, care ar avea nevoie de oameni cit mai cultivati.

In plus, cultura romana pierde progresiv contactul cu propriile ei radacini si cu cultura europeana majora, iar pe plan mondial raminem tot mai mult in afara curentelor integratoare si in urma cercetarii performante din alte tari (ca sa nu mai vorbim de Occident, ne gindim la Polonia, Ungaria, Cehia, Croatia, Slovacia, Slovenia, dar si la Bulgaria, tarile baltice ori Rusia). Sintem aici – noi, cei care facem atita caz de originea noastra romana – pe un nedorit loc ultim printre tarile civilizate, depasiti chiar de Kenia, Senegal ori Sri Lanka...

Dar efectele se vad si in viata cotidiana: degringolada culturii, degradarea limbii vorbite, lipsa de morala si credinta, inrautatirea relatiilor interumane, promovarea nonvalorilor – toate acestea puteau fi macar frinate de existenta unei baze culturale clasice.

Oare incultura ne face mai buni romani, mai buni producatori de bunuri, mai buni cetateni, mai buni europeni? Practica dovedeste contrariul.

Credem ca se impune a se face ceva pentru salvarea studiilor clasice in Romania, acum, inainte de a fi prea tirziu. Nu trebuie sa asteptam sa ajungem in situatia de a nu mai putea face, in domeniu, nimic cu resurse proprii si de a deveni total tributari strainatatii!

Desigur, mentinerea unui embrion de invatamint universitar si de cercetare de profil sint salutare. Dar aceste aspecte – existente – ramin fara viitor, fara cadre si fara perspective de dezvoltare daca nu li se asigura o sursa, iar aceasta nu poate fi decit invatamintul clasic liceal, chiar in forme restrinse. Simplul fapt ca se mai preda – sporadic si cu totul insuficient – limba latina un an, ca o introducere la limba romana, nu ajuta – practica a dovedit-o. Este nevoie de mai mult. Pastrarea citorva centre de cultivare a acestor limbi si culturi (mai ales in licee, dar si in biblioteci si edituri) ar oferi nu doar pepiniera indispensabila de cadre, ci si o insertie sociala si un statut pentru un grup de absolventi de buna calitate, din care se pot forma specialistii performanti ai viitorului.

Ce ar trebui facut in invatamintul mediu? Indraznim sa avansam citeva propuneri. Este vorba de actiuni posibile si necostisitoare, (inca) realizabile azi, cu minim efort din partea societatii romanesti.

Prima necesitate ar fi reinfiintarea unor licee clasice, macar in principalele centre culturale si universitare. In cadrul lor sau al unor sectii ale lor, limba latina si cea greaca ar putea fi obiect de studiu curent sau chiar intensiv. Dar se impune si o regindire a predarii acestor limbi, astfel incit studiul lor sa serveasca larg la educarea si ameliorarea omului modern. Credem cu tarie ca numai gramatica si literatura nu ajung. Este necesar a se pune accent si pe cultura si civilizatia (in sens larg) ale acelor societati – istorie, institutii, arta, mitologie. Orele de istorie, cultura civica, filozofie ori cultura plastica la aceste sectii ar putea ajuta in acest sens. Se poate recurge la cunostinte de acest fel si pentru orele de religie. Altfel spus, sint necesare planuri de invatamint adecvate, caci avem dascali de vasta cultura printre noi, dar nu-i folosim. Mai avem nevoie de manuale, atlase si crestomatii corespunzatoare. Desigur, efortul de a patrunde in aceasta lume veche (baza lumii noastre moderne) este mai mare decit cel al unor studii obisnuite, iar utilitatea lui este mai putin evidenta. Tocmai de aceea, credem ca aceste studii reclama anumite masuri de „discriminare pozitiva“ (si in nici un caz nu trebuie puse la categoria „optionale“, alaturi de informatica ori sport) – olimpiade, premii, burse, relatii la nivel european pentru cei performanti, facilitati in apropierea de informatica si de alte domenii necesare in lumea moderna, consiliere pentru viitoarea cariera etc. Iar o anumita discriminare pozitiva ar trebui extinsa si la studiile universitare (destui istorici, filozofi ori teologi ar dori sa studieze latina si greaca drept a doua facultate, dar taxele mari ii descurajeaza).

Aplicarea unor asemenea masuri ar permite existenta unui grup de tineri bine pregatiti, dintre care cei mai multi s-ar putea orienta spre oricare specialitate umanista ori artistica. Doar unii, cei mai bine pregatiti si mai pasionati de domeniu, ar asigura cadrele studiilor clasice in continuare. Ei si-ar putea afla loc in diferite compartimente ale vietii stiintifice si culturale, unii dedicindu-se chiar invatamintului liceal. Iar cultura romana ar putea continua a se apropia de cea europeana de azi, pe baza traditiei clasice comune si a valorilor umaniste universale, cum a mai facut-o in cele mai bune momente ale ei.

Dimpotriva, neglijarea studiilor clasice ar putea obstacula pe termen lung evolutia europeana a societatii romanesti si i-ar primejdui chiar personalitatea colectiva si profilul cultural.

Sa atragem atentia factorilor de decizie asupra problemei acum, cit se mai poate face ceva!

______

Radu ARDEVAN este conf. dr. la catedra de Istorie Antica si Arheologie a Universitatii „Babes-Bolyai“ din Cluj-Napoca